DIN NOU DESPRE PRODUSELE APICOLE…

Produsele apicole se folosesc ca hrana si remedii naturale de cand omul a inceput sa cunoasca si apoi sa “imblanzeasca” albina, adica acum mai mult de 6000 de ani.

Albinele au trecut nu numai “proba aspra a timpului” dar si proba raspandirii geografice, ele fiind iubite si ingrijite de-a lungul ultimelor mii de ani in intreaga lume (cu exceptia Polului Nord si Sud).

De ce toate acestea ? Pentru ca albina este un extraordinary “biolog”, “farmacist” si nu in ultimul rand un faimos “medic” (“apiterapeut”) !

Ce se intampla in lume cu Apiterapia la ora actuala?

Apiterapia a castigat in ultimii aprox. 50 de ani o foarte buna reputatie nu numai in Europa ci si in intreaga lume.

Exista in prezent mai multi cercetatori, mai multi practicieni si mai multe organizatii de cat au fost vreodata in trecut.

Explicatia se gaseste in faptul ca Apiterapia, ca si multe alte terapii de sorginte naturala, au o baza stiintifica din ce in ce mai solida, intelegerea modurilor ei de actiune fiind acum accesibila chiar si oamenilor simpli, indiferent de tara in care se afla.

In Romania, se poate spune ca Apiterapia moderna s-a nascut o data cu Dr. Alexandru Partheniu care incepand cu anul 1954 a publicat rezultate remarcabile obtinute in studiul si utilizarea experimentala si apoi terapeutica a veninului de albine. Dr. Partheniu a fost extreme de activ pana in 1990 cand a murit, lasand in urma sa o impresionanta colectie de studii stiintifice si un numar de peste 50,000 pacienti tratati in special impotriva bolilor cardiovasculare. Rezultatele sale au fost publicate in numeroase reviste precum si in  volumele Congreselor Apimondia organizate in 1965 in Romania si in 1973 in Argentina impreuna cu un alt titan al Apiterapiei romanesti, Dr. Constantin Neacsu).

Romania a gazduit numeroase evenimente apiterapice; dintre cele mai importante as cita cateva: organizarea Congresului Apimondia in 1965 cand cuvantul “Apiterapie” a fost consfintit; organizarea celui de-al doilea Simpozion International de Apiterapie in 1976;  in 1994 biochimista Cristina Mateescu si Dr.vet. Paul Agache au co-organizat Cursul International de Vara de Apiterapia la Mangalia avand participanti din numeroase tari.

Extrem de important este pentru cei care doresc sa studieze Apiterapia faptul ca Romania detine o banca de date uriasa in domeniu.

La fel de important este faptul ca suntem prima tara din lume care organizam in mod oficial, sub coordonarea Ministerului Sanatatii, cursuri de obtinere a competentei medicale ori farmaceutice in Apifitoterapie.

In timp ce in alte tari numarul medicilor practicanti de Apiterapie este inca redus, la noi in tara exista cu mult peste 300 de medici care au practicat ori practica in prezent Apiterapia, ca o metoda adjuvanta sau principala in activitatea de zi cu zi.

La nivel european Apiterapia se studiaza si se practica din ce in ce mai serios in tari precum Bulgaria (nume ca Dr. Mladenov, Dr. Potchinkova si Prof. Bankova fiind deja de rezonanta mondiala), Croatia (faimoasa in special pentru excelentele studii  experimentale facute in cercetarea proprietatilor antimetastatice ale propolisului si veninului de albine), Lituania (are de asemenea un numar mare de medici si farmacisti care practica Apiterapia), Polonia (foarte cunoscuta pe plan international in special pentru aplicatiile medicinale ale propolisului in peste 10 specialitati medicale), Rusia (poate fi considerata pe drept cuvant initiatoarea moderna, incepand cu anii 1950) a studiului stiintific al tuturor produselor apicole, Slovenia (organizatoare a frecvente intalniri internationale de Apicultura si Apiterapie), Germania (posesoare a unei vaste experiente in apicultura moderna si in ultimii aprox. 10 ani a unor studii de mare complexitate care au demonstrat ca produsele apicole se pot folosi inclusiv in boli extrem de complexe cum ar fi cancerul ori SIDA; Societatea Germana de Apiterapie a organizat in ultimii 3 ani trei congrese internationale de Apiterapie, cu participanti venind din peste 40 de tari diferite.

In America de Nord (USA si Canada) se foloseste indeosebi veninul de albine in tratarea durerilor cronice dar si a sclerozei in placi.

In tarile asiatice (China, Japonia, Taiwan, Korea) Apiterapia se foloseste de sute chiar mii de ani, in tratamentul a peste 300 de afectiuni diferite. In ultimii aprox. 15 ani asiaticii se disting printr-o metoda interesanta de tip micro-apipunctura prin care o albina poate fi folosita pentru stimularea rapida, succesiva, complet nedureroasa, a mai multor puncte de acupunctura.

Care sunt cele mai apreciate produse apicole ?

Mierea este produsul apicol cel mai cunoscut si apreciat din cele mai vechi timpuri. Dupa o perioada in care zaharul  eclipsase acest produs, aceasta revine in alimentatia oamenilor, fiindu-i apreciate tot mai mult calitatile sale nutritive si terapeutice.

Cei ce s-au hotarat sa inlocuiasca zaharul din alimentatie cu mierea, ar trebui sa-i cunoasca macar cateva din proprietatile fizice si biochimice. Asadar, mierea proaspata se prezinta de obicei sub forma unei substante dense, semilichida, semitransparenta, care incepe treptat sa se cristalizeze si sa se intareasca. Mierea nematurata (avand mai multa apa) cand este luata cu lingurita si invartita in jurul acesteia, se scurge, dar mierea maturata se infasoara in jurul ei ca o panglica si se prelinge sub forma de fir subtire care devine discontinuu la un moment dat, rupandu-se dupa cateva miscari elastice. Culoarea mierii difera de la incolor pana la neagra. Nu intotdeauna mierea de culoare deschisa este superioara celei de culoare inchisa.

Aroma mierii este determinata de continutul in uleiuri eterice si depinde de speciile de la care provine nectarul. Mierea provenita de la albinele hranite cu sirop de zahar sau cea direct falsificata, fiind lipsita in mare masura de substante organice volatile, nu va avea aroma intalnita la mierea naturala. In general aroma tuturor sortimentelor de miere este placuta, dar cea mai accentuata aroma o are mierea din faguri sau mierea prospat extrasa. Dintre sorturile noastre de miere, cea mai pronuntata aroma se poate spune ca o are mierea de tei si faneata de deal, iar cea mai discreta  cea de salcie, castan si rapita.

Gustul mierii se datoreaza glucidelor, acidului gluconic, prolinei si taninurilor, este dulce placut, uneori cu nuante mai mult sau mai putin pronuntate (de ex. amaruie),  in functie de provenienta si compozitia ei, iar cand fermenteaza primeste un gust acrisor.

Din punct de vedere biochimic, mierea contine: apa, glucide (glucoza, fructoza, zaharoza, maltoza, dextrine), acizi organici, amino-acizi, enzime, saruri minerale, vitamine, uleiuri volatile, flavonoide.

Efectele terapeutice ale mierii (antimicrobiana, antibacteriana si multe altele) sunt determinate de plantele vizitate de albine, respectiv de principiile active ale acestora. Iata cateva din proprietatile farmacologice si indicatiile unor sorturi de miere:

mierea de tei: sedativ nervos, in tuse uscata, insomnii, antispastic, in bronsite, laringite, traheite, astm bronsic, tuberculoza pulmonara, fortifiant al cordului, diskinezie biliara hipertona, in rani purulente si in arsuri;

mierea de menta: usor analgezica, carminativa, tonica, antiseptica, in spasme pilorice, dischinezii biliare si gastrointestinale;

mierea de salcam: expectoranta, calmant al tusei, antiseptica, diuretica, si antidiareica; se poate folosi, in doze mici (pana in 5 grame pe zi) chiar si in diabet, desigur cu acordul diabetologului si reducerea aportului altor glucide din alimentatie.

mierea de floarea soarelui: ateroscleroza; tulburari de dinamica sexuala;

mierea de pomi fructiferi: antimicrobiana indeosebi fata de bacteriile Gram pozitive si Gram negative, in maladii gastrointestinale si ale rinichilor;

mierea de conifere: actiune antiseptica, antiinflamatoare, atat pentru caile respiratorii cat si pentru cele urinare, actiune diuretica;

mierea de munte: in afectiunile inflamatorii si alergice ale cailor respiratorii; deficiente imunitare si pentru rani purulente;

mierea poliflora: antiseptica, sedativa.

Cei care consuma acest adevarat miracol al naturii, trebuie sa stie ca pe langa multiplele beneficii pe care  le aduce mentinerii si recuperarii sanatatii organismului nostru, ea poate avea si contraindicatii.  Retineti: consumul de miere este contraindicat pentru toti bolnavii la care este necesara limitarea glucidelor sau care au o hipersensibilitate fata de miere. Nu se recomanda celor cu tulburari glicoregulatorii sau cu diabet zaharat, precum si celor cu insuficienta pancreatica exocrina. Tratamentul cu aerosoli de miere este contraindicat de exemplu bolnavilor de astm bronsic alergic, insuficienta cardiaca, cord pulmonar, dereglari majore ale miocardului, stari febrile, hemoragii repetate ale cailor respiratorii.

As dori sa reamintesc cititorilor cateva sfaturi cu privire la pastrarea mierii:

• mierea nu se pastreaza decat in ambalaje perfect curate, ideal in sticla inchisa la culoare. Nu puneti miere in borcane care au continut deja miere ; pelicula de miere veche contine germeni de fermentatie care insamanteaza mierea noua si aceasta va fermenta la randul ei, schimbandu-i gustul si mirosul ;
• borcanele cu miere nu trebuie tinute la un loc cu recipienti ce contin substante emanand mirosuri (vopsele, carburanti, esente) deoarece mierea prinde usor miros. De asemenea, nu se pune vasul cu miere descoperit in apropierea unor substante higroscopice ce favorizeaza mentinerea umiditatii in aer (sarea, branza), aceasta contribuind la o fermentatie accelerata a mierii ;
• mierea ambalata in borcane de sticla va fi ferita de lumina care favorizeaza deprecierea calitatilor mierii (enzimele se distrug in mai putin de jumatate de ora de expunere la soare). Avand in vedere acest aspect este bine sa evitati cumpararea mierii din piete, acolo unde borcanele stau pe tarabe expuse razelor soarelui ; cele mai indicate sunt borcanele din sticla colorata maro (vezi berea), sau albastru.
• mierea ce a cristalizat, daca este strict necesar de a fi folosita din nou in stare fluida, incalziti-o punand recipientul intr-o baie de apa fierbinte (temperatura maxima 40°Celsius), in nici un caz direct pe foc. Nu incalziti decat cantitatea de care aveti nevoie o singura data, deoarece mierea incalzita fermenteaza mult mai usor, depreciindu-se. Daca aveti nevoie de proprietatile medicinale ale mierii cristalizate, consumati-o ca atare, fara incalzire.

Datorita continutului extrem de divers in principii active, produsele stupului detin o multitudine de proprietati farmacologice capabile de bioefecte, mergand de le cel de aliment semicomplet (aport de substante nutritiv-energetice), pana la cel farmacologic propriu-zis (specific medicamentos, selectiv), cu actiuni secundare reduse. Este dificil sa faci o clasificare precisa a lor dupa efectele terapeutice pe care le au. Putem spune ca produsele apicole, in totalitatea lor, se completeaza reciproc si ofera astfel efecte terapeutice amplificate. Actiunile specifice relevate la unele produse apicole nu le fac mai bune decat alte produse apicole, ci atrag atentia asupra recomandarii lor in special in anumite afectiuni.

Dr. Constantin Neacsu, unul din marii specialisti romani in apiterapie, citeaza numeroase cazuri in care produsele stupului sunt folosite cu rezulatate remarcabile. De exemplu:

• in bolile respiratorii mierea poate fi folosita cu succes in bronsite cronice, bronsite astmatiforme, astm bronsic, traheite, bronsiectazii, rinite, rinite alergice, faringite , sinuzite, laringite. In TBC pulmonar si bronsic utilizarea propolisului  (unt cu propolis 15%, propolis in solutie alcoolica 20%) da rezultate bune. Asocierea propolisului cu antibiotice grabeste resorbtia focarului de boala. Polenul poate fi utilizat in tratamentul asociat al bronhopatiilor cronice;
• in bolile cardio-vasculare poate fi utilizata mierea cu adaus de extract de propolis (2%), polenul, eficienta acestuia dovedindu-se remarcabila in ateroscleroza si chiar in aterogeneza prin efect de combatere a acesteia. In maladiile hipertensive stadiile 2 si 3  dupa adminstrarea propolisului sub forma de solutie alcoolica 30%, s-a obtinut  un bun efect terapeutic prin diminuarea cefaleei, oprirea vertijurilor, a zgomotelor in urechi, a palpitatiilor;
• in dermatologie, propolisul a devenit un subiect frecvent atat ca adjuvant in terapii specifice, cat si prin posibilitatile proprii. Este folosit in terapia micozelor (Candida albicans) in asociere cu medicamente aplicate local, in piodermite (Staphylococcus pyogenes). In tratamentul tuberculozei pielii, la formele varicoase si cele de infiltratie extractul de propolis 50% sau propolisul nativ amestecat cu unt de vaca sau propolisul dizolvat in alcool, a dus dupa 2 -3 luni la disparitia secretiei purulente si resorbtia totala a infiltratului. Desi tratamentul cu propolis nu poate fi apreciat ca un mijloc principal in tratamentul tuberculozei pielii, totusi analgezia la distrugerea nodulilor tuberculosi, accelerarea vindecarii ulceratiilor si aspectul cosmetic al cicatrizarii asigura superioritatea certa a propolisului fat de alte remedii. Este de retinut folosirea unguentelor cu propolis de catre  bolnavii care trebuie sa faca tratament prin iradiere pentru prevenirea aparitiei reactiilor tesuturilor cutanate, dar si dupa iradiere. Unguentul cu propolis influenteaza favorabil atenuarea reactiilor la iradiere, ceea ce reduce durata tratamentului bolnavilor si permite sa se aplice dozele necesare fara intrerupere ;
• numeroase psihonevroze reactioneaza bine la tramentul cu laptisor de matca. Stimuleaza stari psihice pozitive (orientare catre optimism si relaxare) si diminueaza emotivitatea. Este indicat de asemenea in neuroastenie (etapa de oboseala nervoasa predominanta), in stari depresive minore, in tulburari ale starii psihice (disfunctionalitate).  Este utila si includerea Apilarnilului ca tratament sub aspectul tonifiant si psihotonic in patologia nevrozelor, a depresiilor, a asteniilor fizice, psihice, precum si a celor care interfereaza cu tulburari de dinamica sexuala la barbati. Pentru unele afectiuni neuro-psihice trebuie mentionat aici si propolisul ca tratament pentru ca are o influenta pozitiva de netagaduit, datorita implicarii componentelor sale flavonice si flavonoidice in metabolismul neuronal. Pe  langa laptisorul de matca, Apilarnilul si propolisul prezentate pana acum, tratamentele cu produse apicole  mai includ si mierea si polenul pentru adolescenti cu probleme de inadaptare familiala, scolara si sociala.

O discutie aparte necesita  terapia cu venin de albine. Aceasta a evoluat mult in ultimii aprox. 50 de ani. De la intepaturile practicate relativ la intamplare in trecut, aceasta terapie presupune acum cunoasterea precisa a  meridianelor, a punctelor de acupunctura pentru tratarea mai eficienta a organului “tinta”.  Industria farmaceutica  produce preparate cu venin de albine ceea ce face ca dozarea acestuia sa se faca in mod stiintific. Se manifesta si o grija mai mare fata de  viata albinelor, prin folosirea unor site speciale care protejeaza acul. Tratamentul cu venin de albine poate fi folosit benefic in urmatoarele afectiuni: afectiuni reumatice (poliartrite, miopatii, cardiopatii, reumatisme), poliartrite infectioase nespecifice, spondilartroza deformanta, afectiuni ale sistemului nervos periferic, inflamatii ale nervilor (sciatic, femoral, facial), nevralgii intercostale, irite si irido-ciclite, sindromul migrenos si alte afectiuni.

Veninul de albine are numeroase proprietati dintre care se pot enumera:

• are efect hipotensor, dilata capilarele cerebrale si amelioreaza, in doze terapeutice, microcirculatia;
• provoaca dezvoltarea diferitelor reflexe protectoare;
• are efect de stimulare a functiei foliculinice la femei prin activitazarea glandelor suprarenale;
• efect antiviral (inclusiv contra HIV), antimicrobian, antiinflamator.

Cum se poate folosi Apiterapia in tratamentul unor boli grave cum este cancerul ?

Intr-adevar, in topul listei bolilor care cauzeaza decesul, cancerul ocupã locul al doilea dupã bolile cardiovasculare.

Cauzele, simptomele si evolutia sunt diferite de la persoanã la persoanã.

Mai întâi, care sunt cauzele deja stiute ale cancerului?

• Tendinta ereditarã spre cancer;
• Greseli majore de dieta, de exemplu prea multe produse animale cum ar fi carnea, laptele crud si/sau branzeturile consumate in exces, carnea de porc grasã, hrana prelucratã, conservanti chimici si de asemenea lipsa vitaminelor, a fibrelor anti-oxidante (celulozã) din hrana proaspãtã;
• Sistem imunitar slãbit;
• Probleme psiho-emotionale in exces: îngrijorãri, obsesii, depresii nervoase, tristete, neliniste, lipsa vointei si a capacitatii psihice de a lupta cu dificultãtile vietii;
• Diverse substante chimice, radioactive;
• Diferite virusuri, bacterii, paraziti intestinali;
• Functionarea “lenesa” a organelor interne cu acumulare de reziduuri in interiorul si in afara celulelor + deficit de oxigen, etc.

Majoritatea acestor factori duc la o reala intoxicare lenta a celulelelor  si la o alimentare redusã cu substantele necesare vietii (apa, oxigen, nutrienti, vitamine, enzime, minerale, oligoelemente).

Problema principalã este insuficienta circulatie a sângelui sãnãtos la si de la tesuturi, care va creste în cele din urmã riscul de transformare a celulelor sãnãtoase în celulele canceroase.

Bazandu-ne pe aceste lucruri putem sã întelegem cum albina si folositoarele ei produse pot sã ne ajute deoarece în afarã de multe alte proprietati pozitive cercetatorii din intreaga lume au dovedit ca:

• Veninul de albine îmbunãtãteste circulatia sanguinã în organism;
• Mierea aduce energia cea mai bunã (combustibil “curat”);
• Propolisul ajuta sistemul imunitar;
• Lãptisorul de matcã si polenul aduc cele mai bune nutriente si vitamine la celule.

Desigur, tratamentul cel mai bun este unul individualizat, de la caz la caz, dar se pot oferi totusi cateva principii:

• Terapia cu venin de albine ar trebui sã fie administratã numai de doctori specializati in Apiterapie.
• Produsele apicole trebuie sã fie foarte proaspete, în special lãptisorul de matcã si polenul de albine; administrarea lor ideala este cea sublinguala;
• Propolisul trebuie sã fie administrat in toate modurile posibile (crud, tincturã, supozitoare, alifii etc.); alaturi de produsele apicole ar trebui sã se foloseasca în functie de situatia specificã a fiecarui pacient, plante  medicinale si alte remedii naturale.
• O bunã psihoterapie poate sã facã minuni; discutiile ar trebui sã fie orientate spre iubirea Naturii si a semenilor, pentru a aduce mai multa lumina, optimism si motive pentru a trãi mai mult si mai sãnãtos;
• Regimul alimentar este de asemenea foarte important;  ideal este un regim predominant vegetarian, proaspãt, 100% ”bio” si plin de energie;
• Purificarea corpului, sufletului si a mintii, in orice mod posibil, sunt  imperative !

Amintiti-vã de asemenea ca apicultorii (care folosesc toate produsele apicole) sunt sau devin persoane longevive si sunt rareori expusi la cancer.

Inainte de a incepe orice tratament apiterapic, asigurati-va de urmatoarele lucruri:

• ca aveti un diagnostic clar si sigur de la medicii specialisti;
• ca nu aveti alergie sau intoleranta la substantele prezente in produsele apicole;
• ca produsele apicole respective sunt foarte proaspete, corect procesate si ambalate, fara pierderea excesiva a principiilor active;
• ca tratamentul va este coordonat de o persoana specializata in Apifitoterapie sau avand cel putin o mare experienta personala atestata prin numeroase vindecari recunoscute oficial de personalul medical;
• ca folositi Apiterapia ca pe o valoroasa metoda complementara, alaturi de orice alta terapie care va poate fi de folos, dupa sfatul medicului;
• ca aveti suficienta vointa si rabdare de a folosi produsele apicole pana la vindecare ori cel putin pana la ameliorare neta ori stabilizarea bolii; retineti ca Apiterapia nu este un panaceu universal;
• inainte de a incepe orice tratament apiterapic, informati-va la modul cel mai detaliat despre cum ar putea actiona produsele apicole in cazul dumneavoastra specific; educatia medicala, si in acest caz, va poate fi de mare folos;
• apelati la terapia cu venin de albine, relativ „dura”, numai daca celelalte terapii si-au dovedit in mod repetat ineficienta;
• fiti optimisti, iubiti albinele si ceea ce ele fac de milioane de ani pentru Natura, respectati si ajutati apicultorii si veti obtine nu numai o vindecare fizica ci si una sufleteasca, de mult mai mare valoare…

***

Dr. STEFAN STANGACIU, M.D., L.Ac.

Presedinte al Societatii Germane de Apiterapie (martie 1999 – martie 2019)

Presedinte de Onoare al Societatii Germane de Apiterapie – incepand din martie 2019

www.apitherapie.de

E-Mail: drstangaciu@apitherapy.com 

www.apitherapy.com

www.sci.fi/~apither

Tel. pt. programari consultatii la 021-430.33.65.

DR. STEFAN STÂNGACIU – CURRICULUM VITAE

Nascut în Bucuresti pe data de 31.01.1960.

Absolvent al Facultatii de Medicina Militara, promotia 1985.

Medic specialist Medicina de Familia, cu competenta în Acupunctura si Apifitoterapie si multiple specializari (autodidact sau prin cursuri postuniversitare). Absolvent al ciclului I de Homeopatie.

Numeroase articole (peste 100) publicate în reviste medicale, apicole si pentru publicul larg din România, Germania, Austria, Elvetia, Statele Unite ale Americii, Canada, Argentina, Japonia etc.

Autor medical al unor programe computerizate de acupunctura (“Compac”) si apiterapie (“Apither”) împreuna cu Institutul de Tehnica de Calcul si Informatica Bucuresti. 

Participari la Congrese specifice Medicinii Naturiste atât în tara cât si în strainatate (Franta, Canada, Elvetia, Germania, Belgia, Cuba, Argentina, Brazilia, Mexic, Korea, Japonia).

Presedinte a trei Congrese Germane de Apiterapie cu participare internationala (Martie 2002, 2003, 2004).

Lector international de Apiterapie si Medicina Naturista (România, Argentina, Austria, Brazilia, Canada, Cuba, Elvetia, Franta, Germania, Italia, Japonia, Korea, Luxembourg, Mexic, Olanda, Slovenia, Statele Unite, Uruguay), în perioada 1991-2004 având în întreaga lume, in total, peste 10.000 de cursanti (medici, farmacisti, biologi, cadre medicale medii, studenti la medicina, apicultori, public larg).

Numeroase emisiuni de profil la Radio Constanta, Radio Doina si realizator  al emisiunii “Terapii complementare” a Canalului de televiziune “57 +” (1994-1996). Moderator al emisiunii “Alo, Doctore !” (Februarie-August 1997), „Terapia naturista” ETNO TV (Dec. 2002-Martie 2003) .

Frecvente interviuri in mass media straina (TV, Radio, presa scrisa): Germania, Austria, Canada, Cuba, Argentina, Uruguay, Brazilia, Mexic.

Presedinte al Societatii Germane de Apiterapie[1] din martie 1999.

Membru in consiliul de conducere si webmaster al Societatii Americane de Apiterapie (februarie 1999-mai 2001).

Coordonator medical al “The Apitherapy Reference Data Base”, in Internet[2].

---

[1] Website:  http://www.apitherapie.de

[2] http://www.sci.fi/~apither